Niciodată

-Dă-mi un semn când vezi că-s vulgară.

-Ce-i rău în a fi vulgar?

-Nu-mi dau seama când mă dezbrac de viață și-mi încep urâtul. Pentru că paharul din care sorb e atât de tăcut. Doar sticla mai are câte-un cuvânt de spus când îmi umplu paharul cu puține cuvinte pe care le-auzi din gura-mi plăcut de păcătoasă. 

-Și unde-i vulgarul?

-Știi prea bine unde e. În păcate.

-Călugărește-te  atunci!

-Mă lași?

-O să fii cea mai vulgară călugăriță.

-Futu-ți divinitatea!

-Aștept să fuți și ce-i mai divin din mine.

-Fii Dumnezeul meu și ma voi călugări ție. Dar doar daca te simți în stare să-mi fii Dumnezeu.

-Nu știu. Vreau să-ți promit. Dar și eu am păcate. 

-Știi că refuz să ți le văd.

-Știu.