Pe acoperişul cu patru ţigle lipsă lucrează un tânăr. Se opreşte să privească în jos la strada cu oameni ocupaţi. Lângă el un manechin din plastic cu perucă roşie.
- Îţi faci probleme că-ţi cade părul? Gândeşte-te că sunt oameni care şi-au făcut griji că-ţi cade părul. Uite mai încolo, la domnul cu ochi roşii. El lucrează la fabrica de şampon împotriva căderii părului.
Se apropie de manechin, îi aranjează rochia puţin, apoi se aşează lângă el şi îşi aprinde o ţigară.
- Sau ai cancer? Şi de cancer sunt preocupaţi mulţi. Domnul cu sacoşă şi cafea aburindă e medic. El îşi face griji că astăzi nu s-a putut abţine să bea de dimineaţă o vodcă.
Tăcere.
- Şi de vodcă se ocupă mulţi. Ca să aibă medicul griji.
Stinge ţigara.
- Eu n-am griji. Pentru mine oamenii lipsesc. Procupările lor nu mă pot îngrijora. Eu sunt singur şi relaxat. Tu, tu, de fapt, mă preocupi acum. Cine te-a făcut pe tine? Ăla mi-a făcut mie griji! Uite, în momentul ăsta sunt îngrijorat! Nu-mi e bine când sunt aşa.
Ia manechinul şi îl îndeasă în golul făcut de ţiglele lipsă.
- Nu-mi permit să am griji.
Îşi mai aprinde o ţigară.
