Aleea împușcaților

Stătea pe banca din capătul aleii,

cu țigara-n mâna dreaptă

sprijinită-n cot

pe genunchiul stâng

așezat

peste genunchiul drept.

- Nedreaptă e viața.

Și trase în piept

glonțul armei

din mâna stângă,

gândind

„Oare cel din dreapta mea

vede glonțul intrând

din ...?”

Nedreaptă e viața,

țigara-i pe jos.

Îmi intră păru-n ochii ieșiți din orbite,
cu iris căprui și pupile mărite.
„Mărită-te fato, cât încă te-nghite! ”
îmi zice-o cucoană ce stă să vomite
alcoolul de-azi-noapte.