Nu-mi pot vărsa nemulțumirea-n frig,
fără țigări și fără un chibrit.
Am cerut să mi se dea de lucru,
să mi se dea căldură.
Să mi se dea culoare!
Mi-ați scuipat pe tot ce mai aveam,
orfani de poezie și pudoare.
Nu corespund dorințelor voastre de curve
căci nu mă-nchin acelorași sfinți.
Și nici nu știu să mă-ncadrez în urbe,
fără să nu aud în mintea mea: „Ce minți!”.
Trimiteți-mă într-un loc făra de legi,
fără de cârme, fără de voi.
Lăsați-mă să joc șah fără regi,
cu mintea mea-necată în puroi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu